Cred în destin. Și cred de asemenea, că suntem destinați să facem lucruri pe care le alegem.
Îmi spuneam acum ceva vreme că îmi doresc să ajung să văd / să simt Japonia. Era o dorința din aia… din adâncul sufletului. De îți dă impresia că ceva miraculos se va petrece dacă te duci acolo. O nevoie pe care ființa ta a integrat-o în totalitate.
Și așa, o perioadă am uitat de dorința sufletului meu. Pentru că grijile pe care realitatea zilnică mi le evidenția, erau mai importante. Dar sufletul meu n-a uitat. Și nici corpul meu n-a dat la o parte esența pe care stabilisem cu gândul că am nevoie să o trăiesc.
Obosisem. Să mă manifest în dezacord cu ceea ce sunt cu adevărat. Și aveam nevoie să «pună cineva mâna» unde mă durea. Să îmi îndrume ființa superioară să se întoarcă în carcasa ei.
Așa am cunoscut-o pe Claudia.
Am mers la centrul despre care auzisem de la o prietenă, cu gândul de a elibera niște tensiune.
Și am dat peste Japonia mea. M-am întâlnit cu sufletul meu. Și m-am retras în corpul meu ca să mă manifest în calitate de energie vindecată într-o realitate și cu experiența pământească.
Am crezut întotdeauna în magie. În magia care te ajută să crezi că ceea faci are sens. Acela pe care îl dai tu însăți / însuți.
Asta cred despre ea, despre camera ei, despre uleiurile ei, despre energia ei.
Că sunt magice. Că au sens. Pentru că atunci “când pune mâna”, pune tot ce are ea mai bun fără să sece.
Cred despre această experiență că este momentul în care accepti faptul ca ai venit aici, pe Pământ, vindecat.
Și cine nu are nevoie de oameni și experiențe în care rezonează cu energia lui divină?
Ești o minune și îți mulțumesc Claudia!